Maramures

Iarna...

                               

Degeaba

Stiu...ma framant si ma amestec in ganduri aiurea.Ar trebuii sa-mi ascult inima. Sa fac tot ce imi propun,fara dar si poate.
Am nevoie totusi de momentul potrivit.Nu o sa-l mai las sa treaca si sa ma uit indelung dupa urmele sale.
Si stiu ca va zambii.Ma va lua in brate si ma va linistii. Totul va fii bine!

Sesiune de poze...

Un cosmar si un vis

"Imagineaza-ti infantil cum iti fac cu mana de la revedere!". Si asta a fost.Si sper ca "la revedere" sa ramana.Sunt totusi singura intr-o lume noua.

As vrea sa antifonez tot acel zgomot al orasului si sa raman muta intr-un imens necunoscut.

Mi-e frica.De tot ce vad. Mi-e frica ca nu voi mai putea raspunde vreodata iubirii cu iubire.

Decat daca ajung la compromisul de a fii complet oarba la tot ce e in jurul meu.Sa mint.

Daca iubirea este totusi tot ce inseamna durere? Trebuie sa ma ranesc? Doar ca sa stiu ca inca traiesc...? Nu stiu ce vreau. Nu stiu ce sunt.

Dar visele raman. Speranta infantila si absolut inutila de a-mi indeplinii visele ramane neschimbata.

Desi eu m-am schimbat. Ma sperii singura de acest fapt.

Voi continua sa ma inspir din viata asta ciudata.

Surprize

Ma gandeam sa organizez un fel de lista cu toate locurile speciale pe care le cunosc.Majoritatea cu o valoare sentimentala specifica,in care predomina melancolia.Sunt curioasa doar...cum este sa cunosti acelas loc intr-un alt fel? Foarte diferit...Ca acel loc sa capete un alt inteles.
Plaja.Plaja reprezinta totul pentru mine.Un loc in care pot medita. Valurile trec.Valurile nu stiu nimic.Dar aerul e neschimbat.Simte...si de multe ori se agita in jurul tau numai ca tu sa observi ca intelege.Te intelege!
Acolo mi-am petrecut clipele de fericire.Iar ce ma sperie e ca nu stiu daca voi mai putea readuce acele clipe inapoi.Tot ce e bun trece...asta urasc eu la viata. Ca si iubirea.
Nu realizezi ca o ai in suflet pana nu o pierzi.E un sentiment de atasare.Se duce si te lasa rece. Si incepi sa urasti si sa te razbuni pe cei nevinovati. Incerci sa te opresti...e greu...doare. Si stii ca numai o anumita persoana iti poate lua acest intuneric de pe inima. Mai am de asteptat.

Blogul tipei asteia:> 

http://scrisoarepentrualice.blogspot.com/

Primul capitol e absolut genial ^ ^ fiti pe faza si urmariti povestea Alexandrei!

 Fiecare capiutol este afisat sambata seara.